duminică, 13 februarie 2011

A sti sau a nu sti .. sa pierzi

Avand in vedere ca scriu asta aici si ca inca mai am un nod in gat ramas de la ultimele evenimente neplacute, s-ar putea sa insemne ca inca n-am gasit raspunsul, in ceea ce ma priveste.
De cate ori n-am trecut prin situatii in viata care desi pareau pierdute din start am continuat sa luptam pentru rezolvarea lor. Sau de cate ori nu vedem minuni in actiunile noastre desi sansele din start sunt 0? De cate ori nu ne-am facut planuri, vise si cumva, pe parcurs s-au destramat sau au luat alta intorsatura? Asa-i ca ati patit-o si voi?
Ce ne facem atunci cand raspunsul final e nu? Cand asteptarile, incercarile si sperantele noastre sunt soldate cu esec? Cand suntem obligati, constransi sa acceptam ceea ce nu ne convine. Cand nu ai posibilitatea se "restartezi sistemul".. sau macar sa dai replica...
De multe ori in viata ne lovim de refuzul celor din jur sau de respingerea lor.- asa o numim noi. Ei o numesc "-asa e corect / nu vreau / nu mai insista, gata!"
Stim cu totii, ca fiecare am fost si de o parte si de alta. Si toate refuzurile au lasat urmari. Pe termen lung sau scurt. De insemnatate mai mica sau mai mare. Uneori ne-am ridicat in scurt timp si am luat-o de la capat. Alteori... am rumegat 3 zile la intreg procesu si ne-am aglomerat mintea cu scenarii, si ne-am incarcat sufletul cu amaraciune, ciuda, resemnare...
Si acuma, dupa 3 zile stau si ma gandesc: Oare s-a meritat? Oare de ce n-am putut sa accept mai devreme ca s-a terminat? Ca puterea mea de convingere chiar daca face parte din arsenalul meu de top nu se regaseste printre slabiciunile profesoarei care m-a indus in eroare cu zambetul ei lat si lung...
Da, un examen. Un amarat de examen... De fapt nu numai atat. Starea de sanatate a copiilor mei face ca totul sa para mai complicat.
Stiu ca altii se confrunta cu probleme mult mai complicate, importante si profunde insa la momentul acesta, asta mi-a rapit mie bucuria.
Josh Groban - You raise me up

Asculta mai multe audio diverse


Am gasit melodia asta care exprima asa de bine starea mea din ultimul timp si care totodata mi-a dat si raspunsul de care aveam nevoie. Un raspuns pe care il stiam de mult dar care l-am lasat acolo, undeva, intr-o camaruta a fiintei mele. Mi-am atintit privirea atat de mult la probleme si le-am amplificat atat de mult, incat am uitat sa caut solutii. Si nu e prima oara cand fac asa ceva. De-atatea ori am lasat ca dificultatile sa ma influenteze asa de tare, in loc sa-mi aduc aminte de datile cand am luat decizia corecta, cand mi-am descarcat resentimentele, neputintele, frustrarile inaintea lui Dumnezeu si m-am lasat restaurata de El. Mi-am adus aminte ce spunea un om destept odata:noi nu suntem facuti sa purtam atatea poveri. Desi ni le facem si ni le incarcam singuri, n-am fost creati sa le caram in suflet. Aposolul Petru spune asa:"Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi." Insa de atatea ori noi ne incapatanam sa le purtam singuri. si le lasam sa ne copleseasca. E asa de bine sa stim ca avem unde sa ne ducam atunci cand suntem daramati, cand nu gasim alinare, intelegere la cei din jur. E bine sa stim ca Cel care ne-a creat, ne cunoaste si ne iubeste este aici pentru noi, gata sa ne ia poverile, sa ne ridice, si sa ne restaureze mai mult decat am fost inainte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...